Tulburarea deficitului de atenție și hiperactivitate, denumită ADHD din limba engleză Attention deficit and hyperactivity disorder este una dintre cele mai frecvente afecțiuni la vârsta de dezvoltare (3-7% din totalul copiilor și adolescenților) și se manifestă în principal prin inatenție, impulsivitate, hiperactivitate. De exemplu, o treime din totalul internărilor timp de 1an au și ADHD. Nu prea există ADHD pur, ci mai mult asociat cu alte afecțiuni cum ar fi tulburările de conduită, tulburarea de opoziție-sfidare, ticurile, anxietatea, depresia.
Care ar fi cauzele?
Există factori ca predispoziția genetică, nașterea prematură, respectiv fumatul, consumul de alcool în timpul sarcinii, care pot fi posibile cauze ale ADHD. Dar nu se cunoaște cu exactitate ce duce la manifestarea ADHD.
Dar ce putem face ca părinți dacă observăm că avem un copilaș cu unele semne denumite de alții sau de noi înșine ca fiind: ”mai agitat”, ”visător”, ”neastâmpărat”, ”ca un roboțel” sau chiar ”turbo”? Ideal ar fi un consult de specialitate cât de curând – iar acest ”curând” este stabilit de mamă în general, deși semnale de îngrijorare apar și de la ceilalți membri ai familiei sau de la prieteni.
De ce să mergi la specialist cât de curând?
În primul rând scurtezi timpul de îngrijorare și ți se clarifică unele nelămuriri. De cele mai multe ori părinții compară copilul ”problemă” cu alți copii proprii sau cu vecinii, iar etalonul acesta nu este deloc unul care să cuprindă o medie și se pot face erori grave. Erori în sensul minimalizării simptomelor existente de genul ”ei, nu e chiar așa de rău, alții sunt mai răi” sau ”vai, al meu e de nesuportat față de al tău”.
Evident că aceste comparații nu aduc niciun beneficiu, mai ales că diagnosticul trebuie stabilit de specialist care apoi îți va spune și de ce are sau nu are ADHD și mai ales ce trebuie să faci.
Pentru evaluare și diagnostic este esențial interviul clinic cu părinții și copilul, pentru date despre naștere și traume, despre istoricul familial de ADHD – poate sunt cazuri de ADHD nediagnosticate în familie, și care au făcut față cu eforturi mari solicitărilor mai ales din anii de școală. Părinții vor completa anumite scale, vor sta de vorbă cu specialiștii în repetate rânduri pentru a vedea problemele în evoluția lor, în diverse contexte și din diverse puncte de vedere. Sunt utile rapoartele asupra comportamentului, abilităților de învățare, prezență, medii şi note la testări de la cadrele didactice. ADHD se manifestă și acasă și în cadrul formelor de învățământ. E nevoie să se facă și o evaluare psiho-educaţională, a abilităţilor intelectuale, a dificultăţilor de învăţare. Profesorii pot completa diverse scale oferite de psihologi.
De ce să tratezi ADHD?
Pentru că în primul rând îi este greu celui ce are ADHD să facă față cerințelor școlare, să gestioneze relațiile cu colegii și prietenii; din cauza lipsei de control adesea poate răni fizic sau verbal pe cei la care ține, și nu neapărat cu intenții rele. Uite un exemplu: un copil inteligent, dar cu ADHD, nu reușește să se integreze la grădiniță pentru că nu reușește ”să stea locului” și este adesea certat de cadrul didactic. Face față greu să rezolve sarcinile – micile fișe de lucru. Este apoi catalogat în diverse moduri și oarecum izolat de către colegi. Părinții sunt mai mereu chemați și apostrofați ca ”al dvs. nu stă, nu face, nu poate”. Devine un cerc vicios din care cel mai afectat este copilul, dar și familia lui. Deși inteligent, fără tratament nu poate face față la grădiniță, la școală, și atunci soluția este un control de specialitate și tratament. Adolescenții cu ADHD sunt predispuși la accidente de tot felul, la comportamente și risc de consum de droguri, joc patologic de noroc, sex neprotejat, fapte antisociale.
Soluții?
Pentru a oferi copiilor cu ADHD aceleași șanse de dezvoltare personală s-au conceput programe menite să le corecteze tulburările de conduită adaptate lor.
Acestea pot cuprinde sport individual sau de grup, arte plastice, lecturi efectuate sub îndrumarea și supravegherea unor specialiști, ținând cont și de dorințele copiilor și asigurând un climat relaxat și distractiv. Aceste activități reduc semnificativ stresul și anxietatea, cresc stima de sine și îi disciplinează, asigurându-le premisele unei dezvoltări normale. Se recomanda si plimbările în parc sau în natură. O altă activitate ar fi grădinăritul, prin care copiii cu ADHD devin responsabili, remarcând importanța activităților lor prin evoluția plantelor cultivate de ei.
Predarea unei limbi străine, care trebuie asociată cu elemente ludice/distractive, poate reprezenta o activitate de stimulare a capacităților cognitive la copiii cu ADHD. Artele plastice reprezintă mijloace de exersare a capacităților lor cognitive. La fel și dansul și recitarea poeziilor. Este indicată și încadrarea copiilor cu ADHD în grupuri sociale.
Tratamentul?
Tratamentul are mai multe obiective: formarea relației terapeutice cu pacientul și familia, formarea unei relații armonioase între frați, părinți și copil/copii. Poate fi terapie medicamentoasă sau psihoterapie sau terapie combinată între cele două. Oricum, terapia pentru ADHD este o terapie de lungă durată, care se poate continua chiar și la vârsta adultă. Dacă tratamentul este eficient asupra simptomelor principale – inatenţie, impulsivitate, hiperactivitate, apar beneficii suplimentare (integrare familială şi socială, performanţă şcolară, etc.). Este imperios necesar să se găsească acei terapeuți – psihologi și/sau medici psihiatri cu care părinții și copilul rezonează cel mai bine și după ale căror recomandări se pot observa îmbunătățiri după o perioadă de aplicare a acestora.
