Anxietatea de separare

Anxietatea de separare

Dec 09, 2022 Ramona Lupu

Ce este anxietatea de separare

Anxietatea de separare este o tulburare frecvent întâlnită la copii. La cei mici este o etapa normală în cursul dezvoltării, fiind o reacție inițial normală la plecarea părinților de lângă ei și devenind patologică atunci când continuă și la vârsta școlară, sau dacă este exagerată și le deranjează activitățile cotidiene.

Cum se manifestă anxietatea de separare

Anxietatea de separare se manifestă zgomotos, prin frica apărută la copii atunci când sunt despărțiți de părinți sau de alte persoane apropiate.

Debutul este în jurul vârstei de 1 an, atunci când copiii încep să-și dea seama că părinții nu pot fi întotdeauna lângă ei, având achiziționată permanența obiectului și înțelegând că lucrurile și persoanele continuă să existe și când ei nu le pot percepe cu simțurile.

La copiii mai mari (preșcolari și școlari), poate constitui o problemă emoțională serioasă, denumită tulburarea de anxietate de separare. Frica este disproporționată față de pericolul real, excesivă pentru vârsta sa și îi afectează funcționarea și activitățile zilnice.

Copilul cu anxietate de separare evită situațiile în care trebuie să se despartă de părinti, iar separarea este trăită cu frică și îngrijorare foarte mare că ceva rau li s-ar putea întâmpla părinților sau lui, atunci când se vor despărți. Vom ilustra această situație cu cazul unei fetițe de 3 ani cu anxietate de separare care era încadrată la o grădiniță vis a vis de casa lor și care nu suporta separarea de mamă, gândindu-se că, în absența ei, mama poate păți ceva. În fiecare zi după 10-15 minute de plâns și agitație, fugea acasă cu mare risc de a fi accidentată, deoarece grădinița ei era separată de casa lor de o șosea cu un trafic intens.

Anxietatea de separare se poate descărca și în somn, sub forma coșmarurilor sau a pavorului nocturn cu tema separării, fricii de a dormi singur în pat. Pot să apară și simptome fizice la anticiparea momentului separării de părinti, cum ar fi: abdomen dureros, cefalee, amețeală, nevoia de a fi însoțit la activități cu ceilalți copii, îngrijorare excesivă și panică atunci când părinții întârzie, sau nu răspund la telefon. Dacă anxietatea este foarte severă, copilul simte nevoia de a fi în permanență cu unul dintre părinți, chiar dacă este acasă. Ei au o anxietate anticipatorie foarte mare, gândindu-se că urmează separarea, provocându-le o mare suferință.

Ce poate declanșa anxietatea de separare

Unele trăsături de temperament înnăscute cresc probabilitatea ca persoanele să adopte un tipar anxios de funcționare în anumite situații. Comportamentul anxios al copilului poate fi transmis copilului genetic, dar și prin modelare din partea cel puțin a unui părinte anxios și/sau hiperprotectiv. Atașamentul nesigur contribuie la geneza anxietății de separare. De asemenea și psihotraumele, sau schimbările majore, cum ar fi nașterea unui frate sau a unei surori, divorțul, moartea unui membru al familiei, și nu în ultimul rând pandemia și războaiele.

Cum se poate ameliora anxietatea de separare

Înainte de a începe creșa sau grădinița, este indicat ca cel mic să rămână, pentru perioade scurte, în grija altor persoane (de încredere, pe care le cunosc: bunici, alți membri ai familiei, prieteni). Pe măsură ce copilul se obișnuiește, se măreste gradual perioada cât părinții lipsesc.

Trebuie creat un ritual de rămas-bun (un pupic pe frunte, pa-pa cu mâna), care să fie scurt și încărcat cu afecțiune, precizându-le că trebuie să plecați și că veți reveni. La fiecare despărțire, procedați în aceeași manieră. Rutinele în general îi liniștesc pe cei mici și le oferă încredere.

Un alt lucru pe care îl pot face părinții ai căror copii au fost diagnosticați cu această tulburare este să recunoască situațiile declanșatoare și să planifice gestionarea lor din timp. În funcție de context, este importantă și implicarea educatorilor sau a îngrijitorilor, în limitele stabilite de medicul specialist în psihiatrie pediatrică. Astfel, copiii pot avea o evoluție normală.

Nu uita, ca părinte, alege cele mai potrivite și benefice jucării pentru copilul tău, din gama largă de jocuri și jucării pentru copii , jucării educative, interactive sau creative. Cea mai bună educație se oferă prin joacă!

More articles