Acum câteva săptămâni vă povesteam despre cum am aflat că voi deveni mămică și care a fost reacția celor apropiați. Ei bine, având în vedere ca mi-a făcut atâta placere să va împărtășesc gândurile mele în prima parte, am zis să revin cu noutăți. Dacă nu ai citit prima parte, poți urmări detalii aici .
M-am obișnuit destul de repede cu ideea că voi deveni mămică. În fiecare zi stăteam în oglindă și mă priveam, îmi mângâiam burtica și îmi doream să crească sau să simt cum se mișcă.
Primul trimestru de sarcină nu pot spune că a fost doar lapte și miere. Au început ușor, ușor grețurile dimineții, să mă simt slăbită și să nu mai pot mânca ce îmi plăcea până atunci cel mai mult. Sosul de usturoi sau ciocolata, care până atunci erau viața mea, acum nu mai puteam să le mănânc …într-un cuvânt: mă simțeam groaznic. Am ajuns să mănânc doar pufuleți și să beau doar ceai …dimineața, la prânz și seara. Mirosurile de mâncare sau parfum mi se păreau un chin pentru că ma lua cu rău din primul moment. Mersul la servici a devenit cel mai trist moment al zilei. Dacă cumva reușeam să mă trezesc și să ajung până la servici, după jumăte de oră de lucru mă întorceam înapoi acasă.
Astea ca astea, dar până și soțul (fiindcă între timp ne-am căsătorit) trebuia să se poarte cu mine cu mănuși, pentru că mă enervam foarte repede și nimic nu îmi convenea. Dacă ploua afară dădeam vina pe el, dacă îmi era rău dădeam vina pe el. Doar acum realizez cât m-a putut suporta pe perioada sarcinii.
Mami, pot spune că mă bucur că am trecut pe perioada primului trimestru și nu știu dacă aș mai vrea să am parte încă o dată de această experiență. A fost dificil pentru mine, fizic și emoțional.
Povestește-ne într-un comentariu tu cum ai trecut prin această perioadă a sarcinii, cât de greu a fost, sau nu, și dacă ești deja de 2x mămică.. spune sincer: A fost la fel și a doua oară?
