Încă din primii ani de viață ai copilului începem să ne gândim la un sistem de educare pentru acesta, să conturăm în linii mari metoda pe care vrem să o adoptăm. Fiecare părinte este unic, prin urmare, ideile fiecăruia sunt foarte variate, dar cu siguranță fiecare își dorește ceea ce e mai bine pentru copilul său. Mulți părinți nu sunt complet informați cu ceea ce există la ora actuală în România, în ceea ce înseamnă metoda educațională. Pe lângă sistemul clasic de învățământ există și sisteme alternative, cum este cel Montessori, Waldorf sau Step by Step. Pe lângă acestea, începe să prindă contur și homeschooling-ul, ca formă de educație pentru copii. Dilema fiecăruia dintre noi este așadar, care este cea mai bună metodă? Ce este important să înțelegem este că fiecare copil este unic, prin urmare nu cred ca există o metodă universal valabilă pentru toți. Fiecare are avantaje și dezavantaje, iar în cele ce urmează vă voi prezenta pe scurt ce metode de învățământ putem alege la ora actuală în România.
1. Sistemul clasic de învățământ
Sistemul clasic este cunoscut în linii mari de toți părinții. Programa școlară este una destul de încărcată, cu multe teme pentru copii, se pune accent pe partea teoretică și mai puțin pe cea practică, copiilor li se cere să învețe pe de rost și puțini sunt cei care înțeleg cu adevărat ceea ce învață. Sistemul clasic este concentrat pe acumularea unor cunoștințe și asimilarea unor comportamente. Din fericire, cel puțin în clasele primare, există și învățători talentați, cu dragoste pentru copii, care încearcă să-i facă pe copii să iubească școala și să învețe din plăcere, fără să le ceară să rețină pe de rost definiții pe care nu le înțeleg. Din clasa a V-a însă, este destul de greu, dacă nu chiar imposibil, să nu dai de cel puțin un profesor mai puțin înzestrat cu abilități de predare. Copiii încep să urască materia respectivă și își pierd interesul pentru a învăța ceva ce nu le place. Sistemul clasic de învățământ din România este unul cu multe provocări, iar părinții care optează pentru acesta sunt conștienți că trebuie să accepte unele compromisuri. Totuși sunt multe orașe din țară cu școli de stat foarte bune, iar bătălia pe clasele cu învățătoare foarte bune ajunge să fie mare. Deși este gratuit, unii părinți privesc mai departe de aspectul financiar și consideră că educația copilului lor este cea mai bună investiție, orientându-se spre grădinițe și școli particulare.
2. Metodologia Step by Step
Sistemul Step by Step este un sistem alternativ, organizat în cadrul școlilor obișnuite de stat. Step by Step este un program educațional american implementat în anul 1994 de către Fundația Soros pentru o Societate Deschisă, în 15 țări din Europa Centrală și de Est, printre care şi România. Deși la început a fost un program conceput pentru copiii din mediile sociale defavorizate, în prezent au ajuns să fie în întreaga țară în jur de 900 de clase cu sistem de predare Step by Step. Se poate înscrie orice copil, în limita locurilor disponibile. În momentul de faţă, sistemul Step by Step este prezent în România doar în învăţământul de stat preşcolar şi primar.
Predarea se face după programa clasică, însă se ține cont de metode specifice, și anume:
– elevii învață prin descoperire, prin asocierea informațiilor noi cu cele deja cunoscute
– nu se încurajează competiția între elevi, ci colaborarea
– se ține cont de ritmul fiecărui elev, aceștia având parte de o educație individualizată
– se lucrează pe centre de activitate (centru de citire, de scriere, de matematică, de știință etc)
– sunt încurajați și părinții să participe activ la procesul educațional
– durează 8 ore pe zi, dar copiii nu mai au teme de făcut acasă
– orarul clasei și regulile sunt stabilite de elevi împreună cu învățătoarea, la început de an școlar
– sunt două cadre didactice, iar programul lor se suprapune în jurul prânzului
Chiar dacă această metodă de predare este diferită de cea tradiţională, problemele din şcolile de stat rămân aceleaşi: lipsa unor cadre didactice motivate sau numărul prea mare de elevi din clase. Totuși există avantajul adaptării mult mai ușoare la sistemul clasic de învățământ, datorită capacității de adaptare dobândită în cadrul unei clase Step by Step și a programei similare cu sistemul tradițional. Dezavantajul este că, fiind o școală de stat, părinții trebuie să se implice și financiar pentru dotarea claselor astfel încât această metodă de predare să funcționeze.
3. Școala Waldorf
În România, învăţământul Waldorf funcționează atât ca învăţământ de stat, cât și ca învățământ privat, organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în baza Acordului General de Cooperare, încheiat în anul 1996 cu FWR.
Educația Waldorf pornește de la cercetarea spiritual-ştiinţifică a lui Rudolf Steiner, filozof austriac, om de ştiinţă, pedagog şi artist, întemeietorul unei mişcări de şcolire independentă, reprezentată astăzi în centre din toată lumea. Se pornește de la premisa că fiecare fiinţă umană este unică şi trece prin diferite etape de dezvoltare, așadar nevoile fizice, sociale, emoționale, intelectuale şi spirituale specifice fiecărei faze de dezvoltare sunt și ele diferite.
Școala Waldorf se caracterizează prin:
– educația atât cognitivă cât și artistică, se insistă mult pe activităţile artistice și practice (pictură, desen, modelaj şi lucru manual), teatru, meşteşug în lemn, jocuri, muzică pentatonică, basme
– nu se dau note sau calificative, elevii primesc la finalul clasei o caracterizare făcută de profesor/învățător
– în clasele mici nu se folosesc manuale, elevii primesc informația la curs și toată gama de cărți existente în domeniul studiat
– materiile cognitive sunt studiate în module (epoci), o clasă studiază timp de 2-4 săptămâni o materie, în primele doua ore, fără pauză
– Waldorf foloseşte abordarea directă a profesorului, el predă
În unitățile de stat, nu se plătesc taxe la grădiniţa sau şcoala Waldorf. Totuși, pentru buna funcţionare a unităţilor, părinţii sunt organizaţi în asociaţii, care, prin cotizaţiile membrilor, contribuie la asigurarea unei baze materiale corespunzătoare unui învăţământ normal. În cazul învățământului Waldorf privat, taxele de școlarizare sunt diferite, fiind prezente în oferta de școlarizare a fiecărei unități școlare. De exemplu, în București, la Școala Liberă Waldorf, taxa anuală variază între 4200 și 5900 euro pe an, în funcție de programul ales.
Citind păreri ale părinților care au avut copiii la școala Waldorf, am găsit printre dezavantaje faptul că această libertate ajunge să fie prost înțeleasă, școala se axează mai mult pe materiile umane și pe activitățile artistice și că ar exista o oarecare dezorganizare. Unele păreri susțin că Step-by-step e mult mai aproape de tradițional decât Waldorf. Evident, ca în oricare alegere, părerile sunt împărțite.
4. Sistemul de predare Motessori
Maria Montessori a fost medic și pedagog italian, care a creat o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, metoda Montessori, înființând peste tot în lume școli care aplicau metoda sa. Atenția sa a fost concentrata pe copiii cu deficiențe mintale din naștere, retardați intelectual.
Principiul de bază este auto-educarea și aplicarea celor învățate direct.
Alte caracteristici ale metodei:
– crearea de grupe educaționale care acoperă 3 ani: grupa 3-5 ani, 6-9 ani, 7-10 ani etc.
– încurajarea copiilor să ia mereu decizii proprii pe care să le respecte
– lipsa pedepselor și a recompenselor
– Montessori urmează copilul. Copilul îşi alege ce vrea să înveţe, iar profesorul îl ghidează în acest sens.
– Activitatea independentă constituie aproximativ 80% din lucrul într-o clasă Montessori, în timp ce activitățile conduse de profesor reprezintă 20%. În educația tradițională raportul este de obicei inversat.
– curățenia și aranjarea locului unde își desfășoară activitatea copiii sunt făcute de ei înșiși
– În activitățile de predare sunt folosite artele vizuale, muzica și mișcarea.
– Folosind logica și natura secvențială a mediului se ajunge la învățare prin descoperire.
– Materialele didactice sunt așezate la vedere, pentru a putea fi selectate de către copil.
– Există o libertate controlată care inspiră copiii să lucreze în ritmul lor propriu.
– Se cultivă de asemenea respectul, responsabilitatea și dezvoltarea caracterului copilului.
– Este încurajată autonomia copilului, să învețe să-și satisfacă singur nevoile sale de bază.
– În școală se va pune accent pe lucrul în echipă, pe proiecte sau pe un minim de interacțiune între copii.
– nu există bănci, ci numai mese comune de lucru, covorașe de lucru, zone de lectură etc.
– nu sunt necesare temele, predarea fiind naturala, spontană
– Se încurajează pasiunile copilului și nu există limite în dorința de cunoaștere. Copilul poate aprofunda un subiect de care este interesat, ajungând adesea să capete cunoștințe vaste despre teme care îl interesează iar pedagogia Montessori urmărește și încurajează acest lucru.
Metoda Montessori se poate aplica de oricine și acasă, dacă se înțeleg principiile. Părinții care doresc să își crească copiii după metoda Montessori trebuie să se ocupe de amenajarea spațiului încă de la naștere. Camera copilului trebuie să ofere în primul rând siguranță, să fie aerisită, ordonată și frumoasă, călduroasă. Copilul este încurajat încă de mic să participe la activitățile de zi cu zi și să mănânce la masă împreună cu adulții. Este recomandată absența televizoarelor și a ecranelor până la minim doi ani.
Unul din dezavantajele metodei este că nu există posibilitatea de a continua până la finalul clasei a VIII-a în acest sistem. În România, copilul poate face maxim 6 clase în sistemul Montessori. În plus, la noi în țară, școlile și grădinițele unde se aplică metoda Montessori sunt doar private. Datorită costurilor ridicate, mulți părinți optează doar pentru grădiniță în sistemul Montessori, iar la școală se orientează spre alte variante gratuite.
5. Școlile private
Școlile private sunt și ele o alternativă la învățământul de stat. Mulți părinți aleg pentru copiii lor o școală privată, chiar dacă costă câteva sute de euro pe lună, deoarece le oferă elevilor pregătire suplimentară în clase dotate corespunzător sau metode de predare gândite în funcție de potențialul elevilor. Pe lângă programa obișnuită, se predau ore de limbi străine sau informatică, arte sau teatru, instrument muzical, înot, dans etc. Fiind mai puţini într-un colectiv, profesorul poate acorda atenţie fiecărui elev în parte.
Aproape 200 de copii, cu vârste între 2 şi 14 ani, învaţă la şcoala privată Montessori din Timişoara, cu predare în limba germană, în care este promovat un sistem educaţional alternativ, taxa de şcolarizare fiind de 400 de euro pe lună. La British School of Bucharest, taxa şcolară poate varia între 16.850 de euro şi 18.950 de euro pe an, însă fiecare copil de la nivel gimnazial are propriul iPad, iar şcoala oferă şi un program de limbi străine în care elevii pot învăţa mandarină (dialect al limbii chineze), spaniolă, germană sau franceză.
Cele aproape 400 de şcoli private din România formează un business anual de peste jumătate de miliard de euro, bani care provin din taxele de şcolarizare plătite de părinţii celor 47.700 de preşcolari şi elevi care învaţă în şcolile private locale.Taxele de școlarizare includ și mese și „after school” (program complet de 8 ore pe zi). La școlile de stat, deși sunt gratuite, rămâne problema „after school”-ului.
Deşi în cele mai multe instituţii nu există concurenţă la înscriere, există şcoli private cu liste de aşteptare, prioritate având copiii care au făcut şi grădiniţa în aceeaşi instituţie. La şcoala “Lauder-Reut” din Capitală listele de aşteptare sunt foarte lungi. La fel și la școala ELF din Cluj-Napoca.
6. Homeschooling în România
Pentru că nu găsesc o formă adecvată de învățământ, tot mai mulţi români sunt interesaţi să-şi educe copiii acasă. Această formă de educație nu este reglementată în România unde, potrivit legii Educației Naționale, învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Așadar părinții care își școlarizează copiii acasă riscă amendă sau chiar închisoare, de la trei luni la un an. Pentru ca studiile de homeschooling să se desfășoare în legalitate, trebuie ca respectivul copil să fie înscris la o școală din afară țării, care are legal înființat departamentul de învățământ la distanță sau online, sau care are statut de “școală umbrelă” la care pot fi înscriși și copii din alte țări. În 18 din 42 de state europene monitorizate, educația de tip homeschooling nu este recunoscută sub nici o formă.
Riscurile școlii acasă ar putea fi izolarea copilului, lipsa socializării, îndoctrinarea religioasă, precum și riscul ca acesta sa rămână fără cunoștințe adecvate vârstei (unschooling sau ne-școlarizare).
Susținătorii homeschooling-ului remarcă următoarele beneficii: utilizarea mai bună a timpului copiilor, desfășurarea diverselor activități extracurriculare, stabilirea unui program personalizat pentru fiecare copil.
O concluzie personală, în urma analizelor făcute, ar fi că nu există un sistem de învățământ perfect în România. Toate au avantaje și dezavantaje, iar cel mai important lucru este să ne concentrăm asupra copilului, fiecare copil fiind unic și având nevoie de anumite metode, care i se potrivesc mai bine. Noi părinții trebuie să fim cei mai fini observatori, deoarece pionul principal în educația copilului rămâne părintele. Cu dragoste și respect pentru copil, cu siguranță vom găsi și școala care i se potrivește cel mai bine.
