”Cândva, de mult, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care construia jucării. Tot anul meșterea la ele, erau minunate si nu semănau una cu alta.
În Ajunul Crăciunului bătrânul meșter pleca din oraș să-si vândă jucăriile. Oameni din acel oraș nu erau prea bogați, astfel că meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic. Dar asta nu îi influența cu nimic dorința de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care… meșterul vânduse toate jucările și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească o fereastră. Știa că acolo locuiește o familie săracă și se întreba ce jucării vor primi copiii din aceasta casă.
Trei copii visau cu voce tare:
-Daca am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
-Ne-am juca împreună și nu ne-am certa niciodată pentru el. Bătrânul știa că nu mai avea nici o jucărie și tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundul sacului. Și, astfel, dorința celor trei frați sărmani s-a îndeplinit.
În drum spre casă, bătrânul gândea: „Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecărui copil din lume dar mai ales celor sărmani, cărora nu are cine să le cumpere”. Și cum mergea așa, pe gânduri, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.
-Sârmană făptură, ce te doare?
Se pare că puiul de căprioară se rănise la un picior. Cum a știut și cu ce a avut la îndemâna, bătrânul i-a legat rana și la ajutat să se ridice.
Atunci făptura aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede ca și de copil:
-Acum vad că ai o inimă bună. Dorința ți se va îndeplini.
Ca din pământ a apărut o sanie fermecată purtată în zbor de niște reni.
Și bătrânul s-a înălțat cu ei spre o lume de basme. Chiar și hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în niște haine neobișnuite de culoare roșie.
Nu ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu, a simțit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu fereste luminate. O mulțime de pitici, ca și cei din povești, l-au întâmpinat bucuroși.
Piticii erau harnici și îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belșug, căci, nu se știe cum, nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meșter priceput îi îndruma pe pitici și împreună făceau jucării, mereu mai multe și mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume, jucăria pe care și-o dorește.” (
sursa
desprecopii.com
)
De atunci și până în zilele noastre, Moș Crăciun vine cu sania lui magică trasă de reni și aduce daruri copiilor din întreaga lume. Un moment de bucurie, un moment așteptat de fiecare fiecare dintre noi, și mai ales de copii, poate chiar și un an de zile.
Chiar dacă știm că Moșului îi e greu să ajungă în fiecare casă, într-o singură noapte, credem și acum în magia lui, în dorința lui de a lăsa lumea mai bună. Fiecare dintre noi poate să ajute, cu un cadou, o jucărie sau chiar cu o vorbă bună, pe cei care au nevoie. Doar așa putem să îl ajutăm pe Moșul să își îndeplinească dorința în fiecare an.
Cum știe el ce ne dorim? Pai simplu. În săptămâna dinainte de Crăciun, Moșul așteaptă scrisorile noastre. Scrisorele care conțin le lângă faptele bune pe care le-am făcut, dorințele noastre pentru anul care vine. Noi ne-am pus deja pe scris și abia așteptăm să le trimitem moșului. Fie că le punem în geam, sau le trimitem chiar la poștă.
Tu ți-ai scris scrisorica? Ce îți dorești oare de la Moș Crăciun?
